marți, 23 iulie 2013

Pe baltă de sfântul Ilie

Sâmbăta trecută, de sfântul Ilie, de ziua mea onomastică, am mers din nou la pescuit. De data aceasta la baltă. Am plecat dis-de-dimineaţă spre Oarja, la balta a cărui proprietar este vecinul nostru de la Mobilux, primarul Constantin Bâlea. Împreună cu Joe am ajuns în jurul orei 07:30. Ne-am aşezat pe locul lui preferat, exact unde balta se lărgeşte. Joe m-a blagoslovit în plus de undiţa şi lanseta mea cu o telescopică pentru crap, astfel încadrându-mă şi eu la categoria speranţe. Gheata a fost spartă de mine, pradă acului căzând un amur. Am reuşit să prind şi cu telescopica lui Joe vreo doi peşti. Surpriza neplăcută a fost că, la mal, la plută a mers foarte slab. Din când în când mai prindeam câte un peştişor microscopic, vreun bibănel sau vreun cărăşel, căci cam ăştia mişunau pe la mal. Joe a luat şi el vreo câţiva cărăşei rătăciţi. Mare i-a fost mirarea lui când o lansetă din cele 4 ale lui Joe i-a fost smulsă de pe suporţi. Când a tras de undiţă şi-a dat seama că era un peste mare de cel puţin 5 kile, însă „monstrul” nu a rămas înţepat în ac, scăpând la 30 de metri de mal.

Ziua foarte călduroară şi cu un soare orbitor nu a fost propice pescuitului. Joe a mai scos un „ciortănel” oglindă cam de o juma' de kil.
Un tânăr orjan ce inspecta capturile pescarilor de pe baltă s-a oprit şi în dreptul nostru. Şi cum povestea el ce capturi prinseseră alţii Joe simte o smucitură al una din lansete. Era un crap românesc, mare pe care Joe l-a manevrat uşor până mal, tânărul sosit cu norocul, ajutându-l cu minciogul la scoaterea „monstrului”. Era un crap de vreo 3 kile.
În jurul orei 2 p.m. pe o căldură sufocantă, în timp strângeam undiţele avusese loc un alt atac de crap. Tânărul a luat lanseta lui Joe şi în timp ce manevra scoaterea peştelui a reuşit să-i încurce toate undiţele. Captura era tot un crap, dar oglindă, cam de aceeaşi mărime cu primul.
După această ultimă captură, am strâns şi am plecat acasă. Crapul oglindă mi-a fost dăruit cadou de sf. Ilie, împreună cu ceilalţi peştişori prinşi de Joe. 

miercuri, 3 iulie 2013

Din nou la pescuit

Sâmbătă 29.06.2013 am fost din nou la pescuit, de data asta pe râul Vedea. În ziua de sf. Petru și Pavel am plecat cu familia la țară în Olt cu gândul de a combina două lucruri: să-l comemorăm pe bunicul a cărui zi de nume ar fi fost și acela de a pescui. După ce ne-am oprit la cimitir unde am aprins fiecare câte o lumânare la mormântul unde își doarme somnul de veci bunicul am plecat spre casa de la Corbu. Imediat ce am ajuns acasă, am mers după râme la vecinul Marius. După câteva minute am plecat spre râu. Am ajuns împreună cu Darius şi Sofia la capu' locului din spatele casei unde începe zăvoiul. De îndată ce am coborât am dat şi de râu. Peisajul se mai schimbase față de cum îl știam eu acum 10-15 ani. M-a surprins plăcut vegetația de pe marginea râului, copacii ce își împreunau crengile deasupra apei. Mai jos un trunchi de copac stătea pe jumate băgat în apa râului. Sunetul apei râului dar și ciripitul păsărelelor făceau ca locul să ți se pară un colț de paradis. Am întins undița și de îndată ce am băgat momeala în apa peștii au și început să tragă. Imediat am spart gheața prinzând un oblete. Fiul meu Darius era foarte încântat și a dorit ca el sa bage peștișorul în bidonul de 5 l. cu apă folosit pe post de juvelnic. Au căzut prada acului vreo 15-20 de pești, micșori și din diferite specii: oblete, murgoi, clean, roșioară... Peştii nu au ajuns mâncare, ci i-am eliberat în lacul de la Şuica al socrului meu. Acum sper ca lacul să nu sece iar peștișorii să aibă timp să mai crească și de ce nu, să se înmulțească.