Weekend-ul trecut am hotărât să merg la pescuit cu
Iulian, prietenul meu de la Profit. Dis-de-dimineaţă am pornit la drum, eu din Piteşti,
iar Iulian din Curtea de Argeş. Ne-am întâlnit la jumătate, la Vâlcele. Aici,
pe malul lacului cu acelaşi nume am zăbovit timp de vreo trei ore, la pescuit. În
zăvoi, pe marginea lacului, la „posturile” noastre, „gheaţa a fost spartă” de
mine, în undiţă agăţându-se un bibănel mic, pe care din păcate l-am pierdut încercând
să-i scot cârligul. Au urmat mai mulţi... La un moment dat – dând la plută cu peştişor
momeală – am observat că de pe luciul lacului îmi dispăruse pluta. Trag repede
de undiţă, mulinez! În momentul în care aduc pestele la mal îmi dau seama că
prinsesem o minunăţie de ştiucă de vreo 1-2 kilograme. Amicul Iulian m-a
felicitat spunându-mi că ăsta-i norocul începătorului. A urmat fotografierea
„răpitorului”, ştiuca fiind cea mai mare captură a celor trei ore de pescuit.
Nu am umplut portbagajul cu peşte, aşa cum amicul Iulian scria într-o postare despre
„periculoasa ştiucă” pe facebook, dar mi-am satisfăcut plăcerea de a pescui, un
hobby ce-l dădusem uitării din cauza rutinei cotidiene.
 |
| Eu şi captura |
