Sâmbăta trecută, de sfântul Ilie, de ziua mea onomastică, am mers din nou
la pescuit. De data aceasta la baltă. Am plecat dis-de-dimineaţă spre Oarja, la
balta a cărui proprietar este vecinul nostru de la Mobilux, primarul Constantin
Bâlea. Împreună cu Joe am ajuns în jurul orei 07:30. Ne-am aşezat pe locul lui preferat,
exact unde balta se lărgeşte. Joe m-a blagoslovit în plus de undiţa şi lanseta
mea cu o telescopică pentru crap, astfel încadrându-mă şi eu la categoria
speranţe. Gheata a fost spartă de mine, pradă acului căzând un amur. Am reuşit
să prind şi cu telescopica lui Joe vreo doi peşti. Surpriza neplăcută a fost
că, la mal, la plută a mers foarte slab. Din când în când mai prindeam câte un
peştişor microscopic, vreun bibănel sau vreun cărăşel, căci cam ăştia mişunau
pe la mal. Joe a luat şi el vreo câţiva cărăşei rătăciţi. Mare i-a fost mirarea
lui când o lansetă din cele 4 ale lui Joe i-a fost smulsă de pe suporţi. Când a
tras de undiţă şi-a dat seama că era un peste mare de cel puţin 5 kile, însă „monstrul”
nu a rămas înţepat în ac, scăpând la 30 de metri de mal.
Ziua foarte călduroară şi cu un soare orbitor nu a fost propice pescuitului.
Joe a mai scos un „ciortănel” oglindă cam de o juma' de kil.
Un tânăr orjan ce inspecta capturile pescarilor de pe baltă s-a oprit şi în
dreptul nostru. Şi cum povestea el ce capturi prinseseră alţii Joe simte o
smucitură al una din lansete. Era un crap românesc, mare pe care Joe l-a
manevrat uşor până mal, tânărul sosit cu norocul, ajutându-l cu minciogul la
scoaterea „monstrului”. Era un crap de vreo 3 kile.
În jurul orei 2 p.m. pe o căldură sufocantă, în timp strângeam undiţele avusese
loc un alt atac de crap. Tânărul a luat lanseta lui Joe şi în timp ce manevra
scoaterea peştelui a reuşit să-i încurce toate undiţele. Captura era tot un
crap, dar oglindă, cam de aceeaşi mărime cu primul.
După această ultimă captură, am strâns şi am plecat acasă. Crapul oglindă mi-a
fost dăruit cadou de sf. Ilie, împreună cu ceilalţi peştişori prinşi de Joe.
