La o plimbare de primăvară vezi Piteştiul altfel!

În sfârşit a venit primăvara... cu soare şi temperaturi de peste 20 de grade Celsius. Fiindcă nu era timp de pierdut prin casă am ieşit la plimbare împreună fiul meu Darius. După vreo oră de zăbovit prin Centru alături de încântătoarea Ioana – vecina venită tocmai de la Bucureşti să-i facă cunoştinţă lui Dariusel cu surioara ei Diana – am hotărât că ar fi cazul ca într-o aşa zi frumoasă să fac o plimbare şi prin Parcul Trivale, prin natură. Mi-am luat şi soţia şi împreună am pornit spre pădure. Am plecat în promenadă pe aleile parcului ce erau scăldate-n razele calzi ale soarelui, împreună cu mai mulţi prieteni pe care i-am întâlnit în parc. 

Diana şi Darius

Plăcute degradate 

Încă de la primii paşi prin parcul Trivale am observat că iarba a-nverzit şi că frumoase delicate micşunele au înmiresmat cu parfumul lor aerul pădurii. Însă aveam să observ şi că semnele ce atenţionau cetăţenii să protejeze pădurea s-au degradat. De exemplu porţii aflate pe parte dreaptă la intrarea dinspre cartierul Mărăşeşti i s-au şters literele. Timpul şi nepăsarea autorităţilor şi-au pus amprenta şi pe desenele educative care au pălit sub un strat de vopsea dat cu sprayul, probabil de nişte tineri teribilişti. Nici structura de susţinere din lemn a porţii nu a scăpat fără ca vopseaua să nu se cojească. Puţin mai încolo o altă pancartă cu sfaturi civice este ruginită şi mâzgălită. Având un rol important în educaţia civică a cetăţenilor, dar şi ţinând cont că ilustraţiile tăbliţelor au fost desenate manual ar trebui să pună pe gânduri autorităţile locale să ia în calcul recondiţionarea lor. Dacă s-ar face acest lucru, noile pancarte ar da o notă de îngrijit parcului. 

Alei cu gropi 

Ne-am abătut câţiva paşi de la strada principală, şi am constatat că aleile laterale sunt neîngrijite. Sunt zeci de ani de când aceste au fost asfaltate. Timpul nu a stat degeaba şi le-a umplut de gropi. Pare-se că primăria a fost mai preocupată de trasarea pistelor pentru biciclişti, de-a dreptul inutile într-un parc unde nu circulă maşini, iar toată strada e a lor. 

Graffiti pe scări 

La întoarcere văd scările ce urcă în cartierul Trivale ce au fost recent reabilitate. Nici nu a apucat să se usuce bine tencuiala pe zidurile de protecţie că au şi fost vopsite. Un şarpe, un leu şi o zebră şi-au făcut apariţia într-o compoziţie de graffiti reuşită pe zidurile de protecţie a scărilor. Însă sunt şi unele desene mai puţin reuşite care mai mult strică aspectul scărilor. 

Norocul nostru este că e primăvară şi că natura reîntoarsă la viaţă îţi atrage mai mult atenţia decât nerealizările administraţiei piteştene. 

Stâlpi vopsiţi pe b-dul Nicolae Bălcescu

Parcările făcute în zona „Rolast” de pe bulevardul Nicolae Bălcescu din Piteşti au lăsat stâlpii de iluminat stradal în afara trotuarului. Asta a făcut ca de nenumărate ori stâlpii să fie acroşaţi sau chiar retezaţi de şoferii neatenţi la schimbarea benzii de mers fără să se asigure. Cel mai recent astfel de eveniment având loc în urmă cu o lună, când un astfel de stâlp a fost pur şi simplu retezat. Autorităţile au remediat situaţia existentă prin vopsirea stâlpilor şi a bordurilor în alb şi roşu pentru a fi mai uşor remarcaţi de şoferi. Riscul va exista în continuare chiar şi cu stâlpii semnalizaţi, dar o eventuală strămutare a stâlpilor cu câţiva metri spre marginea trotuarului ar presupune o cheltuială mult prea mare pentru autorităţile locale piteştene.

Cu ocazia premierei de gală a filmului „Pozitia Copilului”, „Ursul de aur” a ajuns la Piteşti

Ieri am citit din presa locală online că la Cinema City din Piteşti va avea loc „premiera de gală” a filmului „ Poziţia copilului”, ce a adus de la Berlin în România, râvnitul „Urs de aur”. Am aflat că la eveniment vor veni regizorul filmului Călin Peter Netzer dar şi actorul Bogdan Dumitrache ce joacă rolul tânărului rebel Barbu, în jurul căruia se petrece întreaga acţiune. Fiind plăcut impresionat de pelicula ce am urmărit-o în urmă cu o săptămână – la o zi după premiera de la Bucureşti de pe 8 martie – nu am pierdut ocazia să îi întâlnesc în carne şi oase pe cei doi cineaşti ce au adus faimă mondială filmului românesc. Aşa că împreună cu adorabila înţeleaptă Sofia, am luat din nou drumul cinemaului.  

Ursul de aur a fost expus în incinta Cinema City

Ţoapele şi fanfaronii au venit s-au pozat şi au plecat

Au trecut aproape 4 ani de când aşezam în paginile unui cotidian local fotografiile aşaziselor VIP-uri locale ce participau la diverse dineuri ori evenimente mondene. Se pare că nimic nu s-a schimbat de atunci, aceleaşi feţe cu aceeaşi dorinţă de a epata erau prezente şi în ziua de astăzi. Poze pe covorul roşu, poze la panou, poze cu trofeul, poate – poate cineva o să le facă cunoscute prin vreo publicaţie. Dacă nu, oricum există „facebook” şi acolo se poate posta orice, să vadă lumea... După ce au venit şi s-au pozat ţoapele şi fanfaronii, atingându-şi scopul – nu acela de a asista la proiecţie, au plecat.

Pendiuc, necunoscut pentru cei de la Bucureşti

Tudor Pendiuc – primarul Piteştiului – ajuns şi el probabil la invitaţia celor de la Cinema City, a trecut neobservat prin faţa panoului de „photoshoot” de lângă „covorul roşu”. Necunoscut fiind  fotoreporterilor din Bucureşti, angajaţi să facă sesiunea fotografică, primarul Piteştiului a fost considerat un cetăţean obişnuit ce a venit şi el la film. Totuşi l-am ajutat să nu-şi piardă, chiar aşa, notorietatea şi la îndrumarea mea, fotoreporterul l-a invitat la panou să-şi recapete celebritatea.

Tudor Pendiuc, necunoscut fotografilor de la Bucureşti

Nimeni nu mai vrea autografe

Spre uimirea mea, nu am văzut pe nimeni de acolo să ceară autografe invitaţilor speciali ai galei. Asta m-a făcut bucuros, şi să mă simt privilegiat că pot obţine mult mai uşor autografele celor doi cineaşti ajunşi celebri în lumea filmului internaţional. Cu toate că faima internaţională le-ar fi putut da dreptul să-şi ia aere de vedete, regizorul Călin Peter Netzer şi actorul Bogdan Dumitrache au fost foarte naturali, comportându-se ca doi oameni obişnuiţi, semnându-mi fără ezitare biletele filmului „Poziţia copilului” avute la mine special pentru autografele lor. Şi potentul om de afaceri piteştean, Adrian Prodănel, prezent într-un rol secundar în pelicula câştigătoare a celei de a 64 ediţii a Berlinalei, mi-a acordat autograful său pe aceleaşi bilete, devenite de acum mult mai valoroase.

Bucuria pricinuită de obţinerea autografelor mă obligă să mulţumesc şi să felicit întreaga echipă pentru oportunitatea oferită de a fi alături pentru câteva clipe de doi importanţi cineaşti ai generaţiei mele ce au demonstrat lumii întregi că ideea scenariului este mult mai importantă decât milioanele investite în proiecte fără idei.

Filmul „Poziţia copilului” vorbeşte cu dramatism, cu emoţie, dar şi cu umor, despre traumele sufocării copiilor prin dragoste şi despre amprentele pe care le lasă părin­ţii asupra personalităţii acestora. Filmul este, totodată, o radiografie a high-class-ului românesc contemporan şi vorbeşte despre trafic de influenţă şi corupţie la nivel mic în instituţiile de bază ale societăţii şi extensiile acestora asupra întregului sistem socio-economic din România de azi.

Monumentul Eroilor, înghiţit de asfalt!

Monumentul Independenţei de pe strada „Crinului”, din Piteşti, dedicat eroilor din Regimentul 4 Dorobanţi Argeş căzuţi la datorie la sud de Dunăre în Războiul de Independenţă din 1877-1878, intră pe zi ce trece în pământ! La propriu.

Treptele din postament, înghiţite de asfalt

De-a lungul timpului, scările de la baza postamentului monumentului au fost îngropate succesiv în asfalt. Recent, cu ocazia lucrărilor de reabilitare operate de Primărie în zonă, un nou strat de asfalt a fost adăugat pe trotuar la nivelul bordurii, iar monumentul a pierdut astfel încă o treaptă din postament. Municipalitatea are datoria să protejeze şi să conserve monumentele care slăvesc memoria eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă, iar nu să le îngroape în asfalt! De când a fost mutat pe strada „Crinului”, adică din 1969, monumentul original a pierdut unele dintre elementele sale constitutive. A fost văduvit de postamentul bazal, în timp ce coloana paralelipipedică a devenit mai scundă pentru că din ea lipseşte un modul. De asemenea, de pe coloană au dispărut elementele decorative din bronz fixate pe feţele laterale, iar sus, în partea terminală, nu mai există coroana regală.

Monumentul are peste un secol de viaţă

Monumentul Independenţei a fost realizat de „Societatea Veteranilor Grade Inferioare Coroana de Oţel” din Piteşti, la iniţiativa lui Gheorghe Drăghescu, preşedintele societăţii. Pe 20 iunie 1905, Consiliul Local Piteşti (pe atunci oraşul avea un primar interimar, în persoana lui Ion P. Constantinescu) a aprobat construirea monumentului, iar pe 1 octombrie 1906 (când primar era Alexandru M. Vestinian) a fost pusă piatra de temelie la intersecţia dintre bulevardul „Elisabeta” şi „Calea Craiovei”. Lucrarea, finalizată în martie 1907, a fost făcută cu bani obţinuţi prin subscripţie publică, după planurile arhitectului Ion Traianescu şi ale sculptorului Dumitru Pavelescu-Dimo. În 1950, invocând raţiuni urbanistice, administraţia comunistă a oraşului a demontat monumentul, acesta fiind depozitat ulterior în diferite zone din parcurile oraşului. În 1969 a fost repus pe domeniul public, dar nu în locul său iniţial, ci pe strada „Crinului”.